sâmbătă, 11 iulie 2020

Aș Putea…

Aș putea pretinde că ești cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai sensibil, mai echilibrat, mai înțelept și mai grijuliu bărbat de pe pământ.
Dar n-ar fi corect.
Nu cunosc toți bărbații din univers.
Pot să judec doar după micul meu cerc de prieteni.
Dar după acest criteriu, pot spune liniștită că ești cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai…

Durerea…

Durerea ne schimbă, uneori devenim mai buni, alteori mai răi. Dar de cele mai multe ori ne face să devenim mai puternici.Cel mai des ne rănesc oamenii dragi,cei pe care îi iubim cel mai mult, pentru că acțiunile și cuvintele lor au un mare efect asupra noastră. Atunci când suntem răniți avem doua variante:fie alegem să ne înecam în lacrimile noastre și în durerea noastră,fie încercăm să ne ridicăm și să trecem peste…Nu e ușor, dar se merită. Atunci când lăsăm trecutul în urmă,o parte din durerea provocată pleacă cu el,iar cea rămasă se ameliorează…Durerea are scopul ei,ne schimbă,ne doboară,ne maturizează și ne transformă în oamenii care ar trebui să fim.Oamenii cu adevărat puternici sunt cei care au simțit ce e durerea.

Fragment Din The secret

„Nu există în Univers putere mai mare decât cea a iubirii. Sentimentul iubirii are cea mai înaltă frecvență la care puteți emite. Dacă ați putea cuprinde fiecare gând în iubire, dacă ați putea iubi orice și pe oricine, viața dumneavoastră s-ar transforma fundamental.
De fapt, unii dintre cei mai mari gânditori din trecut se refereau la legea atracției numind-o legea iubirii.Și dacă vă gândiți bine, veți înțelege de ce. Dacă aveți gânduri rele despre altcineva, veți trăi acele gânduri rele materializate în propria viață. Nu puteți răni pe altcineva cu gândul, fără să vă răniți singuri. Dacă aveți gânduri de iubire, ghiciți cine va avea beneficiile – dumneavoastră! Prin urmare, dacă starea dumneavoastră predominantă este iubirea, legea atracției sau legea iubirii vor răspunde cu cea mai mare forță, deoarece sunteți pe cea mai înaltă frecvență posibilă. Cu cât este mai mare iubirea pe care o ți și o emiteți, cu atât mai mare este puterea pe care o puteți folosi.”

Sunt Doar Eu Și Cu Tine❣

O voce cunoscută m-a ridicat de la pământ… sunt doar eu și cu tine…
Am învățat că fiecare cădere, fiecare lovitură mă ridică și mă înalță spre vise… Când sunt tristă, am nevoie doar să te aud pentru a reuși să zâmbesc… și realizez că am nevoie doar de mine și de tine… universul e doar o continuare a zâmbetului… îl pot vedea doar dacă în mine s-a născut un zâmbet…un zâmbet pe care-l am de ceva timp datorită ție….mi-e dor de tine!

marți, 7 iulie 2020

Suflet Muritor

Printre gânduri și cuvinte
Rătăcește azi un dor,
Și se-așează iar, cuminte
Peste-un suflet muritor.
Împletește-n nopți senine
Vechi dorințe și iubiri,
Ca și-un vis cu flori divine
Printre-atâtea rătăciri.
Nostalgia-l prinde-n jocuri
Prin meandre de trăiri,
Dar încet, i-aprinde focuri
Din speranță și iubiri.
Iar îl poartă precum vântul
Să viseze printre nori,
Și șoptește-ncet cuvântul
Ce-l cutremură în zori.
În iubiri și-a prins destinul
Un biet suflet muritor,
Dar, trăindu-și astăzi visul,
Leagăn a făcut din dor.

Dragoste Și Respect

Puține sunt lucrurile sau evenimentele de la care s-au prin care putem obține sentimentul de împlinire. Dragostea este una dintre aceste puține comori prin care omului îi este dată singura posibilitate de a accede la o umbră de eternitate în domeniul indefinit al timpului. Este marele eveniment care ne poartă în Olimp, în Eden, pe culmi pe care nu am visat niciodată că vom ajunge. Acel fenomen care singur marchează subtila frontieră dintre sentimentul sacrului și al esteticului, unicul care deschide omului infinite posibilități. Însă pasiunea caracteristică dragostei ne poate proiecta de pe cele mai înalte culmi în cele mai adânci abisuri. De aceea, departe de a cenzura pasiunea, aceasta trebuie contrabalansată de ceea ce îndeobște numim respect. Respectul impune luarea de distanță față de celălalt, dar și față de noi înșine, aducând un spor de luciditate în orice acțiune ne-am lansa. Nu ne putem mira niciodată îndeajuns că numeroase mari iubiri eșuează în mod nefericit de vreme ce la fel de marea pasiune care le-a înrăurit odată se stinge. E în natura pasiunii să treacă. Însă dragostea poate rezista. Iar acest lucru nu se poate realiza decât prin concursul respectului. Respectul evocă momentele începutului, ale flăcărilor, și totodată construiește o punte către un viitor durabil.

Sunt Absolut Tot Ceea Ce Gândesc!

Dacă aș fi fost un pictor, m-aș fi trezit în fiecare dimineață să pictez zâmbete pe pânza albă a vieții…
…dacă aș fi fost un cerșetor, aș fi cerșit bucuria voastră, a celor pe care vă iubesc și aș fi devenit bogată…
…dacă aș fi fost un matematician nebun, aș fi îngenuncheat și mi-aș fi aruncat viața pe o bucată de hârtie, să se aranjeze o hartă… și mi-aș fi trasat cu liniarul destinul… și aș fi calculat ecuația existenței mele, aș fi înmulțit bucuriile și aș fi scăzut dezamăgirile…
…dacă aș fi fost singură pe Pământ, religia mea ar fi fost Iubirea și m-aș fi închinat tot Lui…
…dacă aș fi fost o stea, aș fi îndeplinit dorința celui care m-ar fi văzut cazând…
…dacă aș fi fost departe de unde sunt acum, aș fi fost mai bună…
…dacă aș fi fost o statuie de piatră, aș fi fost fericită!
Dar până la urmă, eu sunt absolut tot ceea ce gândesc!…

duminică, 5 iulie 2020

Ochi În Căutare…

În luna când se-anunță mai mult soare
Și muguri jucăuși plesnesc a viață,
Este o zi când despărțirea doare
Și ochii rătăcesc fără speranță.
Natura an de an și-urmează cursul,
Mă ninge-n plete cu albe petale.
Pe undeva îmi rătăcește râsul
Ce s-a pierdut cândva pe-o altă cale.
Și mi-a rămas doar un strop de visare
Ce îmi alină dorul dintre lumi.
Sunt tot spre cer cu-n ochi a căutare,
Ești mult prea sus în vârf de-nalte culmi.

marți, 30 iunie 2020

Eu…Vs Realitate…Imaginație

Eu gândesc din adâncul sufletului, însă de multe ori am avut imaginație ce venea din adâncul minții ascunse și asta a făcut ca realitatea să fie dureroasă uneori. De aceea m-am decis să numai las imaginația să îmi conducă viața. Oricum ar fi…știu că totul trece…așa cum a trecut până acum…nimic nu este permanent deși la un moment dat pare să fie așa . Am citit odată pe net cum ar fi o capacitate omenească pe baza percepțiilor acumulate anterior. Ceea ce poate fi adevărat puțin…foarte puțin. Dacă mă gândesc din punct de vedere psihologic s-ar defini ca proces (cognitiv). Spre deosebire de imaginație…realitatea respectă reguli, iar psihologia ne spune că realitatea e mai puțin complexă decât ceea ce e realitatea pe viu. Personal, cu mult timp în urmă erau ambele le fel de importante pentru mine…atât realitatea…cât și imaginația, deoarece….imaginația mă ajuta să văd lumea cu alți ochi decât cei ai realității, ochi mult prea puși în ceață…ce mă făcea să văd’’viața în roz’’. Imaginația ma vrăjit de multe ori…și mult timp nu m-am gândit în același timp și la realitate, însă acum știu să deosebesc imaginația de realitate și acord o importanță mai mare realități