Cântec de dor – Nichita Stănescu

Mă culcasem lângă glasul tău.

Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile.

Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.

Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de drag şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.