Muză plânsă

Ești frumoasă și în lacrimi te privesc ca pe-o fecioară 

Tu stârnești a’ mele patimi, tu-mi faci inima să doară!
Mă privești așa sfioasă și-al tău chip m-a fermecat
Lasă -mă, te rog mă lasă sufletul să ți -l străbat!
Vreau să -ți înconjor aura, simt parfumul tău de floare
Tu însuflețești natura lor și -i dai aripi ca să zboare!
Ești mireasmă nesfârșită, strânsă ca să mă îmbete,
Vreau să mi te lași iubită, cu argintul tău din plete!
Lasă clipa nemuririi, te-ai născut să fii dorință
Șterge -mi lacrima iubirii, mă înconjoară cu credință!
Fii tu muza vieții mele, lasă -mă să te alint
Călător prin praf de stele și tu slovă de argint!