– Ia astea și pune-le în dulap!…
răsuflu ușurată… ‘Credeam c-o să spună să vin să facem matematică…’
-…și să vii să facem la matematica!
Dezamăgire completă… Hmpf! Și cum fără stres zilnic nu se poate, apare Hema
– Ce-i?
– Speram să nu aducă vorba de matematică…
– Păi și?
– Păi tocmai asta e! Speram… Acu’ trebuie să caut cărțile alea prăfuite și-un caiet…de când n-am mai deschis o culegeree…
– Ei hai că nu-i așa rău!
– Zici așa că tu nu mergi la școală în fiecare zi… printre toți copii de ‘tablă’…
– Ee… Poate merg… Și poate se nimerește pe data tezei…
– Vrei să zici căăă…
Rămân înmărmurită. Dacă ar vrea… Și totuși se uita la mine cu privirea aia care cere să fie urcată în slăvi… că parcă merita…
– Aham… pe 5 nu?
– Hema, ți-am spus că te iubesc?
– Nu pâna acum… da’ vezi să nu îți dai gându’ pee…
Fugi la matematica aia… să vedem ce îți mai bate capu’ când te întorci de la praf și mina de creion…
-Ei… da… hai că sigur nu îmi vine vreo idee prea rea… O să fie o idee
malefică produsă cu migală în timp ce mama îmi explica cum să-l aflu pe
x.. .Să vezi că o să ne distrăm!
– Fugi!
– Hai te roog… Încă nu m-a strigat și poate-poate uita…
‘Steefi!’
-…Bine, m-am înșelat…nu uita!
– Poate scapi…
– Altădată…
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu