Tot ce iau cu mine ești tu

Uneori, mă opresc în loc și realizez că cel mai de preț lucru pe care îl dețin nu se poate atinge. Este o colecție invizibilă de clipe, de zâmbete și de strângeri de mână care s-au transformat în timp în singura mea avere reală: amintirile noastre. Tot ce am iubit mai profund în această viață a lăsat urme adânci în sufletul meu, urme pe care nicio furtună și nicio trecere a timpului nu le vor putea șterge vreodată. Această legătură este sfântă pentru mine, o ancoră care mă ține strâns legat de esența a ceea ce sunt.

Privesc spre viitor și știu că, într-o zi sau într-o noapte, această inimă care astăzi bate cu atâta intensitate își va găsi liniștea finală. Când va veni acea clipă a plecării mele spre marea necunoscută, nu voi lăsa în urma mea lucruri materiale, ci voi lua cu mine tot ce am avut mai pur. Toate acele visuri nevinovate pe care le-am clădit împreună, toate iluziile frumoase și speranțele care ne-au ghidat pașii vor călători alături de mine. Vreau ca povestea noastră să rămână neatinsă de lume, ascunsă în cel mai sigur refugiu: propria mea eternitate.

Această dorință de a păstra totul doar pentru mine nu izvorăște din egoism sau din resentimente, ci dintr-o dragoste atât de mare încât refuză să fie expusă. Nu aș putea suporta ca taina noastră să devină un subiect de discuție pentru străini, ca filele vieții noastre să fie răsfoite de oameni care nu au simțit niciodată fiorul pe care noi l-am trăit. Povestea noastră ne aparține în totalitate și acolo, în intimitatea absolută a sufletului, trebuie să rămână.

Sunt conștient de fragilitatea condiției umane. Știu bine că existența noastră pământească poate deveni într-o secundă doar o amintire îndepărtată, asemeni unui fum purtat de vânt sau unor pași pe care ploaia îi șterge de pe pământ într-un singur minut. Dar tocmai în această efemeritate se ascunde marea mea speranță. Chiar dacă trupul devine cenușă, energia dragostei pe care am simțit-o nu poate pieri.

Nu aș putea să plec din această lume descătușat de trecutul nostru. Cum aș putea să pășesc în veșnicie fără esența vieții mele? Sufletul meu nu și-ar găsi niciodată pacea și nu s-ar mai putea bucura dacă ar fi privat de această iubire. Purtând cu mine dorul tău și lumina visurilor noastre, știu că dincolo de apus nu mă așteaptă uitarea, ci o liniște profundă, în care povestea noastră continuă să dăinuie, protejată și vie pentru totdeauna.

Pentru Ileana, unica mea iubire.